Ambasadori sau Asasini?

In cartea sa, Irresistible Persuasion, Geof Burch vorbeste despre Ambasadori si Asasini. In carte, acestea sunt doua categorii in care pot fi cu usurinta clasificati angajatii oricarei companii. Ei isi reprezinta firma si construiesc pentru toti cei din jurul lor o imagine a acesteia pozitiva, respectiv negativa.

Cam asa sunt si locuitorii unei tari: Ambasadorii sau Asasinii acesteia.

Aruncand o privire la stirile de pe toate posturile de televiziune, ghicim cu usurinta ca facem parte mai degraba din a doua categorie. Dar sunt si Ambasadori printre noi: cei care nu-si ascund pasaportul de Romania atunci cand stau la coada la controlul vamal prin cine stie ce aeroport, care nu mint atunci cand spun de unde sunt si care au mereu lucruri frumoase de spus despre tara lor.

Ambasadorii sunt cei care explica in mod pedant si politicos ca nu suntem vecini nici cu Etiopia si nici cu Tunisia; suntem cei care alegem sa locuim aici, desi poate ne-ar fi mai simplu sa plecam din tara si sa castigam de n ori mai mult, facand acelasi lucru. Ambasadorii nostri sunt artistii deja cunoscuti in lume, fie ca sunt regizori, scriitori sau fotografi; ei sunt sportivi, oameni de afaceri sau pur si simplu cetateni-exemplu. Ambasadori sunt cei care pastreaza si promoveaza valorile romanesti si care isi dedica timp, resurse si energie acestui scop.

Insa nu avem nevoie de cine stie ce talent pentru a fi Ambasadorul propriei tari. Asa cum ne denigram cu usurinta statul sau conationalii, asa cum avem argumente pentru orice lucru care nu functioneaza, la fel ne putem folosi ratiunea si pentru a gasi calitati atat tarii, cat si oamenilor care o locuiesc.

Zic sa facem pasi mici si sa deschidem ochii la frumosul care ne inconjoara, la oamenii destepti si talentati de langa noi, la obiceiurile pe care nu le mai gasim niciunde si la tot ce inseamna ADN-ul nostru de roman. Suntem poeti, descurcareti, rapizi si facem din %@&@#, bici. Doar aceste trasaturi, lasand deoparte restul talentelor noastre, ne califica pentru a fi cei mai buni Ambasadori ai Romaniei.

Si daca tot se apropie 1 Decembrie, ar fi interesant ca in acea zi sa spunem macar 1 lucru frumos despre tara noastra.

Despre Romania au mai scris: Florin Grozea, Ioana Budeanu, Rozina Csaszar, Alexandru Enache, Cristian Florea, Dragos Geornoiu, Andreea, Roxana Cioban, Madalin Blidaru.

Romania – the Land of Opportunities

Nu m-am nascut Prima Doamna si nici senator. Nu m-am nascut membru al Partidului Democrat. Nu m-am nascut avocat sau sustinator al drepturilor femeii si ale omului. Nu m-am nascut sotie sau mama. M-am nascut in America mijlocului de secol XX, un loc si un timp al oportunitatilor. Am fost libera sa fac optiuni ce le-ar fi fost imposibile generatiilor anterioare de femei din tara mea si care sunt de neconceput pentru multe femei din lumea de astazi. 

Asa isi incepe Hillary Clinton autobiografia. Pasajul mi-a ramas in minte si revin la acea prima pagina cu aceeasi curiozitate ca in 2007, cand am cumparat cartea.

H. Clinton prezinta cu atata usurinta un fapt de care nu ne dam seama: avem atatea oportunitati si putem sa fim ceea ce vrem, iar in viata facem alegeri care ne definesc si care ii influenteaza pe cei din jurul nostru.

Chiar daca nu ne-am nascut in America, tot putem face lucruri care sa deschida drumuri generatiilor viitoare, care sa aiba un impact pozitiv asupra celorlalti. Adesea visam la lucruri pe care nu le putem avea, ne dorim ceea ce au altii, am fi vrut poate sa ne fi nascut in alta parte… Toate aceste ganduri ne consuma si ne starnesc doar stari negative, de neputinta sau de revolta, fara sa ne gandim vreo clipa la ceea ce avem.

Acordam atentie lucrurilor simple, familiare, luam aproape totul de bun, consideram ca totul ni se cuvine, ca trebuie sa primim, dar nu acordam timp de gandire modurilor prin care ne putem folosi de resursele proprii pentru a crea ceva nou, benefic, laudabil.

Suntem intr-o perioada in care ne putem exprima, putem crea, putem spune ce ne trece prin minte, putem da viata unor proiecte la care poate am visat mult timp. De ce sa nu profitam de aceste oportunitati? De ce nu ne concentram pe ceea ce putem face si nu pe ceea ce nu putem?!